si daca nu mi-ar fi fost frica, cu siguranta nu mergeam la medic. apoi si durerile care nu mai voiau deloc sa inceteze a ma chinuii, insa mi-am luat inima in dinti si indoita de sale am ajuns la dr. de familie ,care stia deja ca Margutza e grav……. cam asa faceti d-voastra d-na Margareta! va lasati pe ultima clipa! tot cu spatele??? eu, cu buletinul de analize trimis de guvern in mana….. -nu d-na dr.! mai grav. nu pot sta nici pe scaun.
se intoarce spre asistenta si-i spune acesteia sa-mi ia sange moment in care eu intervin foarte rapid si-i spun ca eu am venit pt. altceva nu pt. analize si ca pe mine chiar nu ma intereseaza sa fac aceste analize. insa ea a fost mai tare ca mine si ….am cedat in fata ei. asa m-am ales cu o vanataie super frumoasa si cu propunerea de am merge urgent la chirurgie pentru o operatie de hemoroizi.operatieeeee?????????
e ,cu asta nu i-a mers deloc. aici eu am fost mai tare decat ea. apoi argumentul forte a fost Antonio. cum sa merg la spital? cui il las pe bietul copil? eu chiar nu-mi permit sa merg la spital.
s-a uitat la mine si a fost de acord cu argumentele mele.( ea stie toata situatia noastra) si m-am ales cu un tratament si scump si bun si…… acum ma simt ceva mai bine.
si pt. ca am fost tintuita la pat, cocotata pe perini, numa bine ca am reusit sa-i fac lui Antonio costumasul de pitic de care sunt tare mandra. e cusut de mine ,cu manuta mea si eu zic ca a iesit super. mai am sa-i fac barba.
asa ca la serbarea de sfarsit de an ,piticul meu are sa fie cel mai dulce pitic.

si ca sa vezi cum e viata asta. una calda, alta rece.
duminica e ziua finutei mele”la multi ani”
luni, se impinesc cinci ani de la decesul fiicei mele, „Dumnezeu s-o odihneasca in pace”si cade exact asa cum a fost atunci.
marti, comisie la centrul pt. protectia copilului( prelungirea certificatului de handicap) normal ca am emotii.” doamne ajuta”
miercuri, serbarea de sfarsit de an. „bafta Antonio”