Omul de la fisc:))))

Martie 20, 2009

Un inspector de la Fisc vine la o sinagoga in control si dupa ce
se uita pe registre concluzioneaza el catre rabin:
– Domnule, veniturile dvs sunt foarte mici si impozitul la fel.
Cum reusiti dvs sa traiti cu niste incasari asa de mici?
– Noi aici reciclam TOTUL si ne multumim cu putin.
– Chiar totul?
– Tot.
– Si picaturile de la lumanari?
– Da.
– Pai cum?
– Pai le strangem le trimitem la o fabrica de lumanari si din
cand in cand ne trimit o lumanare.
– Bineeee. Si firmiturile de pe masa le reciclati? Intreaba
agentul in zeflemea.
– Da. Le strangem si le trimitem la o fabrica de paine. Din cand
in cand ne trimit o punga de pesmet.
– Buuuun. Da cu pieile de la circumcizie ce faceti? Si pe ele le
reciclati?
– Da. Le strangem, le trimitem la Fisc si din cand in cand ne
trimit unul ca tine.
………………………
asta ca mi-am adus aminte ca am de platit impozitul

Legenda dragostei.

Februarie 23, 2009

68ia7t5
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: „Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: „V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?” Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: „De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?” Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare^ pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. „Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era
totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

Si-am incalecat pe-o sa si v-am plictisit cumva???

Asa o fi??

Februarie 11, 2009

poate ca sunt, poate ca nu’s de acord cu foarte munte lucruri care se petrec in jurul meu/nostru pentru ca, totusi, fac parte dintr’o comunitate a blogherilor:D,incerc sa merg totusi inainte cu gandurile mele…. daca ce se intampla in viata mea, ceva, orice, daca tot ce vad, tot ce ma inconjoara e interesant si merita sa pastrez, sa impartasesc putinilor oamenii care ma stiu, ma suporta, ma inteleg si de ce nu, poate, ma iubesc asa cum sunt ……am sa merg mai departe….. azi de exemplu am fost la scoala unde urmeaza sa-l inscriu pe Antonio. am luat numele a 4 invatatoare.una din ele poate fi invatatoarea fiului meu……. as fi vrut mult de tot ca de acest lucru sa se bucure altcineva… eu doar in rol de bunica…. am primit cererea de inscriere + hatiutza cu tot ce e nevoie. nu prea astept scoala. sincer, stiu ca-mi v-a fi foarte greu si tutusi am incredere in fortele mele. ……………………………………………………….. sunt desigur dezamagita, dar in acels timp incerc sa ma/va inteleg ….nu toata lumea are timp, nu toata lumea are ceva de spus….ati obosit? Nu spune niciodata: sunt obosit! Spune: m-as odihni. Oboseala e compromitatoare, odihna e necesara. Intre bine si rau, intre frumos si urat se gaseste prea adesea numai cuvantul „intre”. totusi viata merita traita… pariscafe5