Asa o fi??

poate ca sunt, poate ca nu’s de acord cu foarte munte lucruri care se petrec in jurul meu/nostru pentru ca, totusi, fac parte dintr’o comunitate a blogherilor:D,incerc sa merg totusi inainte cu gandurile mele…. daca ce se intampla in viata mea, ceva, orice, daca tot ce vad, tot ce ma inconjoara e interesant si merita sa pastrez, sa impartasesc putinilor oamenii care ma stiu, ma suporta, ma inteleg si de ce nu, poate, ma iubesc asa cum sunt ……am sa merg mai departe….. azi de exemplu am fost la scoala unde urmeaza sa-l inscriu pe Antonio. am luat numele a 4 invatatoare.una din ele poate fi invatatoarea fiului meu……. as fi vrut mult de tot ca de acest lucru sa se bucure altcineva… eu doar in rol de bunica…. am primit cererea de inscriere + hatiutza cu tot ce e nevoie. nu prea astept scoala. sincer, stiu ca-mi v-a fi foarte greu si tutusi am incredere in fortele mele. ……………………………………………………….. sunt desigur dezamagita, dar in acels timp incerc sa ma/va inteleg ….nu toata lumea are timp, nu toata lumea are ceva de spus….ati obosit? Nu spune niciodata: sunt obosit! Spune: m-as odihni. Oboseala e compromitatoare, odihna e necesara. Intre bine si rau, intre frumos si urat se gaseste prea adesea numai cuvantul “intre”. totusi viata merita traita…